Selectează o Pagină

Excepționalii din Tinca

30 noiembrie 2022

Imediat ce am pășit în curte, atmosfera s-a schimbat. Haosul, hărmălaia, agitația, sărăcia… au rămas în urmă și m-am simțit înconjurată de… bucurie. O bucurie pe care o simțeam aproape fizic, de îmi venea să-mi tai din ea o bucată ca să o iau cu mine la plecare și să o pot savura atunci când îi voi simți lipsa. 

Nu știu la ce te gândești citind rândurile de mai sus. Eu intram în curtea Școlii Creștine Private din Cartierul Romilor, ProRoma, din Tinca. M-a adus Ghiță, un tânăr inimos care a ales semnificația în locul succesului. 

Gazda, Daniela, m-a întâmpinat și mi-a fost ghid prezentându-mi clasele și copiii și făcându-mi cunoștință cu „Doamna” fiecărei clase și cu ceilalți Oameni, la fel de minunați și de inimoși, care aveau grijă ca lucrurile să funcționeze bine și neînțelegerile să nu rămână neînțelese. 

Fac câțiva pași și o întâlnesc pe Maria, un alt exceptional al acestui loc. Discuta cu o mămică ceva despre laptele primit la școală. 

Undeva în curte, între doi pomi înflăcărați de culorile toamnei, pe o pătură erau peste 10 copii care, în jurul „Doamnei” lor  – Geanina, o tânără frumoasă care zâmbește cu inima – puneau fețe și nume castanelor. Erau într-un moment creativ, care le stârnea bucuria și entuziasmul de care m-am molipsit și eu instantaneu. Mi-ar plăcea să văd ce fețe și nume au căpătat castanele. 

Dar, înainte să ajungem la grupul cel vesel și creativ, Pali ne iese înainte cu bucurie pe chip și bunătate în voce. Daniela ne face cunoștință și mergem apoi fiecare în drumurile noastre cu promisiunea că ne vom revedea mai târziu. 

Ne îndreptăm spre una dintre clădirile școlii. În prag ne întâmpină Simona, „Doamna” unei alte clase de copii. Intrăm în sala ei de clasă și îi simt dragul din voce în timp  ce ne povestește despre cum a decurs ziua lor. 

Iar în clasa vecină, Mădălina (Madi, cum îi spun colegii) ne arată minunile create de copiii de la clasa ei. Maria, o mânuță de fetiță cu ochi de tăciune, ne povestește că băbuța cu față roz e făcută de ea. Mi-a promis că-i va face părul albastru (ca al meu :-)) și iată rezultatul. ♥ 

Blue Old Lady

În celălalt corp de clădire, Doamna Maria tocmai a încheiat orele. Copiii ies din clasă și, timizi și rușinoși, trec pe lângă noi. Unii au mai mult curaj si își spun numele. (Sigur va trebui să mai merg pe acolo ca să le pot învăța și eu numele/poreclele.) Narcis, un omuleț de juma’ de cot, e supărat. Pe Doamna. O supărare mare care avea legătură cu ceva plastilină. Apariția lui îmi înmoaie inima. Are mâinile în buzunare si umerii lăsați de parcă poartă pe ei povara întregii lumi. Daniela nu-l poate lăsa să plece așa de la școală, așa că îi administrează un tratament intens de îmbrățisări, provocându-l să zâmbească. Iar Narcis, în cele din urmă, zâmbește. Nimeni nu poate rezista în fața dragostei necondiționate. 

Ana este psiholog. Am întâlnit-o într-o discuție de la inimă la inimă cu Sanda, o fetiță cârlionțată preocupată de rezolvarea unor serioase probleme existențiale. 

Clasele în care am intrat sunt încărcate de culorile toamnei. Creativitatea a fost stârnită la maxim: a doua zi, un juriu instituit ad-hoc stabilea un top al celor mai frumos decorate clase. 

Ne îndreptăm spre locul în care ne vom întâlni cu toții peste scurt timp. Ni se alătură Florica și Elvira, care și-au condus elevii spre poarta școlii. Radu nu a putut veni dar a vrut să fie cu noi, așa că el a participat online. 

Am petrecut două ore în compania unor oameni pe care i-am numit excepționali. Și sunt. Pentru ceea ce fac, pentru modul în care fac lucrurile și, mai ales, pentru ceea ce sunt ei. Au ceva care ți se lipește de inimă și te face să vrei să-i mai întâlnești. Purtători de chip de Dumnezeu, răspândesc în jurul lor lumină și dragoste. 

Mai sunt multe de spus despre locul acela. Mai sunt desenele copiilor, picturile, chipuri de copii frumoși. Mă uitam la ei și încercam să-mi imaginez cum vor fi peste zece ani, care va fi destinul lor. Cu siguranță, ceea ce primesc de la excepționalii din Tinca va face o diferență în viețile multora dintre ei. 

Voi reveni. Și în mijlocul lor dar și aici, pe blog, cu mai multe impresii legate de acel loc. Până atunci, dacă aveți drum prin zonă, mergeți până acolo. Nu veți regreta. 

Ascultă și varianta audio aici.

Join our convocation!

Newsletter

adică... înscrie-te la newsletter și vino în comunitatea noastră. 

Niciun Rezultat

Pagina căutată nu a fost găsită. Încercați o căutare mai profundă sau folosiți navigarea de deasupra pentru localizarea postării.

Despre Autor

Simona Tripon

Comentarii

0 Comentarii

%d blogeri au apreciat: